Mă doare să văd băieți jurând că-s ultimele rânduri,
să văd bătrâni ce nu-și permit nici ultimele scânduri,
familii obligate să fugă pe-afară,
și prostituție-n orice funcție-n țară.
Societatea crește tarfe, unde vă e sămânța?
că văd zâmbete pe față, de parc-aș fi Săpânța.
Suntem nebuni, că nu credem în promisiuni,
sau c-avem prost obiceiu’, de-a nu crede-n minuni.
Și.. zi-mi că-i o glumă, un nou tip de dumă,
nu avem bani de chirie și-astia ne vând pământ pe lună.
Comunismu-a creat căruțe și acu’ ăștia vor boi,
da, mama nu a crescut un sclav pentru voi,
să trecem în revistă, ne-au luat de fraieri și insistă,
și ne vorbesc ca maghiarii de zici c-au limba-n p*zdă,
unde dracu’ e următoru’ adversar?
că pentru dreptu’ meu de-a fi egal, iese scandal.
Auzi ce fierbe-n artere,
lasă-mă să vorbesc, să simți ce-nseamnă durere,
lasă-mă să vorbesc, nu mă-mbăt cu apă,
și îi văd pe ai mei cu portavoce-nchis și obligați să tacă.
Auzi ce fierbe-n artere,
lasă-mă să vorbesc, să simți ce-nseamnă durere,
lasă-mă să vorbesc, nu mă-mbăt cu apă,
și îi văd pe ai mei cu portavoce-nchis și obligați să tacă.
Însă aici să fac prezența-ntre jidani,
căutând extratereștrii în capcane de șobolani,
că, urăsc omu’ de rând, crede-mă pe cuvânt,
pe mulți nu mai dau o flegmă, de-asta scuip în vânt,
când văd regii-n industrie, caractere tari,
știi că Madonna făcea oral la 12 ani pe 3 dolari,
la Loredana din Trident, îți spun eu parola,
că în Huși în liceu o sugea pe o țigară și-o cola.
Deci t***a cea mai scumpă, n-o găsești în școală,
ci în telefon, îți spune: „ați accesat, căsuța vocală”,
băieții cu chibriturile îți urlă-n brigadă,
deci ori vezi adevăru’, ori nu mai vezi de arcadă,
și poți să-ți chemi tăticul, sau poți să chemi gabori,
noi suntem ca Iehova, avem și martori,
deci poți milita, pentru drepturile femeii,
dar ascultă muzica și nu te uita pe gaura cheii.
Auzi ce fierbe-n artere,
lasă-mă să vorbesc, să simți ce-nseamnă durere,
lasă-mă să vorbesc, nu mă-mbăt cu apă,
și îi văd pe ai mei cu portavoce-nchis și obligați să tacă.
Auzi ce fierbe-n artere,
lasă-mă să vorbesc, să simți ce-nseamnă durere,
lasă-mă să vorbesc, nu mă-mbăt cu apă,
și îi văd pe ai mei cu portavoce-nchis și obligați să tacă.
Lasă-mă să vorbesc..
Lasă-mă să vorbesc..
Lasă-mă să vorbesc..
Lasă-mă să vorbesc..
Sensul versurilor
Piesa este un strigăt de revoltă împotriva problemelor sociale din România, cum ar fi corupția, inegalitatea și sărăcia. Artistul își exprimă frustrarea și durerea față de situația actuală și își dorește să fie auzit și înțeles.