În ’88 am văzut lumină la un capăt de tunel,
Am făcut primul pas cu mâna stângă,
Eram rebel.
La 7 ani, fugeam spre școală că mă alerga un câine,
Din ziua aia am vrut să nu fiu fugărit și mâine.
Am studiat intens în școală să dau o vorbă de o parte,
Dacă ai parte de bătaie acasă ai și carte.
Tata voia să-mi scoată rap-ul din cap,
Era o boală, a încercat, dar n-a funcționat metoda chirurgicală.
Regula numărul 1: protejăm persoane indoctrinate,
Doar dacă ți se dă înseamnă că ai dreptate,
Deci nu cer sfatul tău când fac ce mă taie capul,
Cum n-am cerut fițuica altuia să iau cu 9 bacul.
Mi-am transformat unii prieteni în icoane și când să întindă mâna aia de ajutor au devenit lame.
Găsisem cheia problemelor, dar tot eram pe tușă,
Cineva între timp schimbase broasca cu tot cu ușa.
Când vor să te calce bate-le un cui în talpă,
Doar dacă mor de foame ajută-i cu un pahar cu apă,
Te vor la pământ, nu lăsa pleoapă pe pleoapă,
Chit că în final avem toți un pomelnic și o groapă.
Când vor să te calce bate-le un cui în talpă,
Doar dacă mor de foame ajută-i cu un pahar cu apă,
Te vor la pământ, nu lăsa pleoapă pe pleoapă,
Chit că în final avem toți un pomelnic și o groapă.
Nu trișa, nu fura, nu călca strâmb, mergi ușor,
Asta-i regula de bază doar la șotron.
În realitate adevărul complet îl vezi la schimbul valutar, meteo sau rodipet.
Așa că m-am adaptat,
Acum totul e limpede,
Propulsat de un șut,
Un ghinion pleacă mai repede.
Asta am realizat în ziua în care „un prieten” vezi-Doamne,
Neputând să mă folosească a ales să mă condamne.
Am renunțat la multe, chit că mi-a fost greu,
Am folosit și sarcini negative pentru a forma un nucleu.
Nu sunt întotdeauna drept pentru că mi se îndoaie,
După ce am învățat să trăiesc, am învățat să pun viața pe foaie.
Nu am anturaje care să-mi tarifeze prezența,
Nu am vrut să devin ca ei că apoi nu mai vedeam diferența.
Trăiesc în România, nimic nu mă poate surprinde,
Doar banii aduc bani și doar s***l se vinde.
Când vor să te calce bate-le un cui în talpă,
Doar dacă mor de foame ajută-i cu un pahar cu apă,
Te vor la pământ, nu lăsa pleoapă pe pleoapă,
Chit că în final avem toți un pomelnic și o groapă.
Când vor să te calce bate-le un cui în talpă,
Doar dacă mor de foame ajută-i cu un pahar cu apă,
Te vor la pământ, nu lăsa pleoapă pe pleoapă,
Chit că în final avem toți un pomelnic și o groapă.
Nu am vrut să cred că ea minte,
Că minciuna desparte,
Dar viața are grijă de fiecare în parte,
Acum tu plângi, dar ce? Ai vrea să-mi pară rău? Să mă bată pe mine soarta, c***o, în numele tău?
Rămân sincer cu mine, nu vreau să par parșiv,
Dacă las de la mine, las în prezervativ.
Nu știam la început, suferința te transformă,
Devii imun când ea devine ce a lăsat în urmă.
C*****e le folosesc ca pe ceara de lumânări,
Nu aș da bani pe el nici de-ar fi marcă de țigări.
Vreau o decapotabilă sau 4 roți, de ce nu?
Să le pot arăta m**e din mers, fără să deschid geamul.
Cică „joacă-ți cartea”, p**a,
N-am cărți de tarot
Și dacă aș avea un as în mânecă,
Pe tot nu vi-l arăt,
Păstrez întotdeauna ceva pentru mine,
Socot că nu primești suport de la omul cu care împarți tot.
Sensul versurilor
Piesa descrie o perspectivă cinică asupra vieții, învățată prin experiențe dificile. Artistul vorbește despre adaptare, supraviețuire și importanța de a rămâne sincer cu sine într-o lume plină de provocări și dezamăgiri.