Și începe primăvara vieții mele
Și mă duc departe, acolo printre stele.
Vreau să fiu fericit
Să zâmbesc la soare
Vreau să spun totul pe față să ridic lumea în picioare.
Tu, nu știi ce vreau, să-mi dai ce ai, să-mi spui ce vrei acum
Tu ai vrea să-ți fac pe plac și să mă ții departe de drum.
Suntem la fel, un început de primăvară
Și trăim în infern, n-o să fie ultima oară
Asta sunt eu, și îți tot repet mereu mereu
Sunt singur, sunt singur, sunt singur pe drum.
Începe primăvara vieții mele
Și mă duc departe, acolo printre stele.
Tu nu vezi realitatea
Nici nu vrei să încerci
Schimbi adevărul, minciunile le verși.
Suntem la fel, un început de primăvară
Și trăim în infern, n-o să fie ultima oară
Asta sunt eu, și îți tot repet mereu mereu
Sunt singur, sunt singur, sunt singur pe drum.
Eu, zâmbesc, trăiesc și încep să mă simt bine în pielea mea
Și îmi iubesc viața
Aș vrea, și tu și eu să fim mereu așa.
Suntem la fel, un început de primăvară
Și trăim în infern, n-o să fie ultima oară
Asta sunt eu, și îți tot repet mereu mereu
Sunt singur, sunt singur, sunt singur pe drum.
Suntem la fel, un început de primăvară
Și trăim în infern, n-o să fie ultima oară
Asta sunt eu, și îți tot repet mereu mereu
Sunt singur, sunt singur, sunt singur pe drum.
Suntem la fel, un început de primăvară
Și trăim în infern, n-o să fie ultima oară
Asta sunt eu, și îți tot repet mereu mereu
Sunt singur, sunt singur, sunt singur pe drum.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea dintre speranța unui nou început și sentimentul profund de singurătate. Vorbește despre dorința de a fi fericit și de a trăi autentic, dar și despre lupta cu realitatea dură și cu sentimentul de izolare.