Omul ploilor.
Străini de-o lume-ntreagă, pe care-o vrem doar noi
Plăcerea ne dezleagă să deveniți iar voi
Nu te păstra degeaba gândind la ce-ai să faci
Îmbată-ți rațiunea și-nvață cum să nu mai taci.
Refren: Sunt omul care-aduce ploi, sunt omul care-a stat cu voi
S-o luăm acum de la-nceput, să facem ce n-am făcut.
Te cheamă-n disperare nevoia de-a-mplini
Atâtea vise care nici tu nu le mai știi
De ce-a murit speranța ce-a fost în mintea ta
Să inventăm prezentul, s-avem ce nu vom mai avea
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regrete și dorința de a schimba trecutul. Personajul principal își exprimă nostalgia și nevoia de a reîncepe, de a crea un viitor mai bun, compensând pierderile suferite.