Trăim niște vremuri tulburi în condiție de stres
Agresivitatea și violența ne copleșesc
Nu mai există înțelegere și bună-voință
Răbdare, bunătate, nădejde și credință
Din păcate toate astea s-au pierdut
Alergăm pe-un sens unic spre necunoscut
Nu mai există iubire și afecțiune
În ziua de azi toate astea-s glume
O viață întreagă învățăm să iertăm
Și doar la testul final realizăm
Că trebuie să-ți iubești aproapele
Și la final să îi ierți păcatele
Iubirea iartă doar ceea ce nu este iubire
Iartă tot ceea ce nu ține de sine
Trăim pe o planetă pe cale de dispariție
Un desert imens fără civilizație
Respectul și politețea deja s-au refugiat în ceruri
Iar noi ne jurăm iubire prin niște mail-uri
Ne vindem propriul frate pentru niște lei
Fără să știm oferim satisfacție ispitei
Între noi nu mai există sentimente
Există doar ură și false zâmbete
Toți suntem preocupați să facem banul
Iar pentru asta ne facem frați cu dușmanul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o societate aflată în declin moral, dominată de stres, ură și lipsă de valori. Se subliniază importanța iertării și a iubirii într-o lume tot mai materialistă și superficială. Mesajul central este un apel la reflecție asupra valorilor umane fundamentale.