Vino și tu aici lângă noi
La etajul unu plus doi
Să vedem ce avem de băut
Scoatem sticla și o dăm pe gât
Spargerea
Vine odată cu tihna
Și primim binecuvântarea
Când vedem cărarea
Prima cărare cu 7 brațe
Și drumul de întoarcere
Nu mai e decât acasă
Unde mama mă așteaptă cu lămâia stoarsă
Și iar o aud cum zice:
Iar ai băut cât zece?
Nu o bag în seamă, mă duc
Să mă culc
Dar înainte
Mai dau o dată la pește
Și dau din mine fără-ncetare
Cât am dat din mine se cunoaște că am băut în cantitate mare.
Refren: Și acum vine-ntrebarea
Ce am băut că n-am văzut
Și iarăși n-am văzut, Doamne
Că acum simt alcoolul că era tare.
Și într-o oră mă trezesc
Și încerc să-mi amintesc
Și capul mă doare tare
Nu mă pot ține pe picioare
Și într-o secundă prevăd ce o să se-ntâmple.
Ce bulan!
Iar am vomat
Și în scurt timp realizez ce fac
Dar nu mă pot ține pe picioare și mă duc în pat
Și nu pot să adorm
Mă doare capul tare
Și mă gândesc să mă duc în parcare
Poate îmi revin
Și pe drum îmi vine ușor, ușor mirosul de vin
Nu mă pot abține și iau o gură
Și apoi mă îndrept spre ușă
Apas pe clanță și văd scările
Mi s-a făcut iar rău ca atunci când am văzut strâmbele
Mă duc iarăși în pat
Și încerc să adorm împăcat
Și în 3 ore îmi revin
Și apoi mă întreb ce dracu a fost ăla?
După gust parcă era vin.
Refren: (4x)
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte de beție, urmată de mahmureală și regrete. Protagonistul se confruntă cu consecințele excesului de alcool și încearcă să își revină, dar este prins într-un ciclu vicios.