Butch
Închis în întuneric, eu înțeleg ce simți
Cu el vine tristețea, e greu să o eviți
Și nuferii de ieri acum sunt otrăviți
Nu-ți mai aleargă caii rămași nepotcoviți
Știu, astăzi nu îți vine să te ridici din pat
Declinul s-a trezit, zâmbește răsfățat
Mâncare peste haine, dulapul răsturnat
Astăzi e doar un mâine, nemetamorfozat
Singurătatea-ți vine, doar asta îți dorești
De foame parcă ține, cu asta te hrănești
De ce e o întrebare, n-are niciun răspuns
De câte ori faci drumul, de atâtea ori n-ajungi
Doar între noi să fie, eu știu prin tot ce treci
Știu că nu îți mai pasă, că simți că te îneci,
Și eu sunt ca și tine, pierdut în ape reci
Hai potcovește-ți caii, nu-i timpul tău să pleci.
Refren (Praetor)
Mi-o ia mintea la joacă, sunt nori
A venit ploaia, s-a strâns atâta apă
Mă întreb, oare mai știi să zbori?
Mi-o ia sufletu-n noapte, e întuneric peste tot
Și nu reușesc să-mi amintesc când m-am pierdut, să mă regăsesc nu mai pot.
Butch
E cea mai rece haină, dispari când te îmbracă
Și malul nu-l mai vezi, e mult prea multă apă
Nimic nu are sens, furtuna asta sapă
Vin mult prea multe valuri și barca ta e spartă
Știu, cerul e îmbrăcat de vulturi cenușii
Speranțele au plecat și umbrele sunt vii
Nu recunoști poteci și drumul nu-l mai știi
Un gând apasă negru pe orizonturi gri
E somnul prea adânc, ai pleoapele de plumb
E camera mai grea și patul parcă-i strâmt
Privirea spre pământ, tăcerea jurământ
Nu vrei niciun cuvânt, viața e doar un vânt
Doar între noi să fie, eu știu prin tot ce treci
Știu că nu îți mai pasă, că simți că te îneci
Și eu sunt ca și tine, pierdut în ape reci
Hai potcovește-ți caii, nu-i timpul tău să pleci.
Refren (Praetor)
Mi-o ia mintea la joacă, sunt nori
A venit ploaia, s-a strâns atâta apă
Mă întreb, oare mai știi să zbori?
Mi-o ia sufletu-n noapte, e întuneric peste tot
Și nu reușesc să-mi amintesc când m-am pierdut, să mă regăsesc nu mai pot.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de depresie și singurătate, exprimând lupta internă a unei persoane care se simte pierdută și copleșită de greutăți. Versurile oferă o perspectivă empatică, recunoscând suferința și încurajând la perseverență.