Kepa – Amintiri Pierdute

Am scris o poveste cu sânge, sufletul meu câteodată mai plânge,
Gândul mă duce departe, prea multe probleme, de toate-aș vrea
Să pot scăpa, de fapt mă simt mental forjat,
Știu un copil trecut prin multe, încă din fașă obligat să lupte.
Moartea e atât de aproape, stă lângă pat tăcută-n noapte,
Ai lui se roagă, așteaptă un semn din cer să cadă, Doamne.
Parcă-s prea multe, 180 de injecții făcute,
Băgat în urgență, operat la cap, a stat 3 luni în spital internat.
Se reface încet dar sigur, stând în fața morții singur,
Trece cu bine de primul lui test, viața i l-a dat pe cel mai complex.
Trec anii, se duce la școală, își face prieteni și-o arde pe-afară,
Se-apucă de sport, visează departe, contracte pe bani în străinătate.
Pe lângă asta mai are și alte aptitudini, face de toate,
Desenează ca la carte, intră cu 10 la școala de arte.
Cu timpul se pierde încet, termină liceul, dă sportul pe Kent,
O arde-n cartier, începe să bea,
Anturaje, bele, pasează marfa.
A spart multe mui de la vorbe proaste,
A văzut la scandal și cuțite scoase,
Și-a luat și neve-uri și bâte-n coaste,
A dat de lichele și ciori dubioase.
S-apucă de muncă pe bani puțini, e chin, i se rupe de tot,
Stă prost cu nervii, arde, obosit, stresat non-stop,
Își face poftele frate, i se rupe de toți și de toate,
Face bani dar nu-i pune deoparte, îi bagă-n haine, îi bagă în aparate.
Știe cum e să n-ai pâine pe masă, curentul tăiat, cu lanterna-n casă,
Îi place viața, nu-l fac banii, pe stradă mereu cu golanii.
E la scara de bloc, îi dă cu de toate, cu ce are pe stoc,
La modul „se râde, se bagă non-stop”.
Trec anii bă tată în bătaie de joc,
Sedat ca la carte, s-a dat pe calmante, se simte slăbit,
Amețit dar nu poate să doarmă, are frisoane,
Atacuri de panică, se ține tare,
Inima a început să-i înghețe, din greșeli obligat să învețe,
A dat de tovarăși cu multe fețe, de gunoaie și tot felul de zdrențe.
Deodată se apucă de rime, dar știe totodată că nu-i la înălțime,
Da-i place ce face și-o face cu drag, cu timpul devine pe tobe tanc.
Prea multă muncă, stres, bani, concerte dar nu-s fani!
Sute de poze, autografe, unii îl plac, alții nu c-are arfe.
Trec anii cu bune, cu rele, RAP-ul bă tată încă-i curge prin vene,
Cu trupa prin țară plecat, când urcă pe scenă devine turbat.
E clar că nimic nu-l poate opri, nu renunță la vis orice ar fi,
Lumea cere BIS, cade în abis, bombă pe tobă, bă, în spațiu-nchis.
Regrete multe dar știe, timpul n-are cum da înapoi și
Oricât s-ar feri să nu facă prostii, i se pune pata și-o ia pe câmpii.
Încă de mic a trecut prin multe, acum e bărbat, obligat să lupte,
Îl știu prea bine, n-are cum să mă mintă, îl văd mereu în oglindă.
Repet: A trecut prin multe, acum e bărbat, obligat să lupte,
Îl știu prea bine, n-are cum să mă mintă, îl văd mereu în oglindă.
Îl văd mereu în oglindă..
Îl văd mereu în oglindă..
Îl văd mereu în oglindă..
Îl văd mereu în oglindă..
Îl văd mereu în oglindă..
Îl văd mereu în oglindă.