În mod evident la noi încă e evul mediu,
Speriați de cât de slabi suntem, am confundat otrava cu remediul.
Desenul frunzelor pe cer nu-i o promisiune,
Să fim răi unii cu alții pare singura misiune.
Mă situez în dimensiune, în starea mea de plastic,
Și e super frustrant, practic, să vezi 20 de ani cum trec anost,
Cum dai valoare vieții tale când nu te cunoști.
Pentru români, România-i o investiție proastă,
O mașină nouă, azi, mâine o să fie o rablă.
Psihic instabil cinic prin destin ciclic.
Privesc căderea lumii otrăvite cu principii.
Am un pix și un bici și un vis stupid,
La sfârșitul zilei asta-i tot ce am, în rest nimic,
Numai regret și stres și griji și nervi,
Și azi devine mâine când trecutul a fost ieri.
Astfel, unic la fel ca toți, primul e doar norocos ultimu-i cel mai prost.
Noi râdem enorm dar clovnul rămâne clovn,
Omul rămâne monstru și hip-hop-ul rămâne mort.
*Am auzit că nu știu ce, că nu știu cum,
Vezi-ți de treabă x2
Am auzit că ați găsit un președinte mai bun,
Vezi-ți de treabă x2
Am auzit că e ciudat că nu înțelegi ce spun,
Vezi-ți de treabă x2
Am auzit că ai auzit dar tu n-asculți oricum.
Vezi-ți de treabă x2*.
Au mai rămas câteva partide, aceiași câștigători.
Îmi fac răni peste rănile deschise, știm că tot,
Politica-i o boală, îi observ simptomele,
Și până se prind turmele se închid urnele.
Perspectiva devine obișnuit de sumbră,
Mental îmbrățișăm ignoranța ca o umbră.
Nu recunoaștem că nu ne recunoaștem,
Spiritual în genunchi, fizic cu gura pe sticlă, ca la moaște,
Ironic, lipsa de bani e mereu prezentă,
O găsești când zilnic muncești să-ți poți permite să muncești,
Altfel, oamenii se re-educă să se reducă,
Devin de fapt nuli cu teama de facturi și alți factori de facto.
Eu m-am împrietenit cu mine în luptă,
Nu trebuie să fii nebun să trăiești aici, dar ajută,
Viața mea-i o călătorie să adune conștiința în sunet,
Lăsând ca urme un nume și numai albume bune.
*Am auzit că nu știu ce, că nu știu cum,
Vezi-ți de treabă x2
Am auzit că ați găsit un președinte mai bun,
Vezi-ți de treabă x2
Am auzit că e ciudat că nu înțelegi ce spun,
Vezi-ți de treabă x2
Am auzit că ai auzit dar tu n-asculți oricum.
Vezi-ți de treabă x2*
Sensul versurilor
Piesa critică starea societății românești, marcata de probleme politice, ignoranță și lupta pentru supraviețuire. Artistul își găsește refugiul în muzică, încercând să aducă conștiința prin sunet, în ciuda obstacolelor.