Era un copil sărac
Visa tăcut la imposibil
Dormea pregătindu-și răspunsuri la interviuri
În viața reală nu era bun de nimic
Visa că e om mare, da’ era atât de mic
Se consola constant cu iluzii și minciuni
Că toți din jurul lui, nu găsea ceva mai bun
Cu fete nu știa să vorbească și mai clar
Colegii lui mai mari erau convinși că-i poponar
Ce spui nu ai, până devii ce spui
Își repeta că-n rândul lumii, n-o să fie rândul lui
Însă privirea și-o purta tot în pământ
Că ochii lui urlau tot ce ascundea în gând
Și vine:
Ochi pentru ochi, fixodent pentru dinte
Român fiind, succesul altuia te-nțeapă ca un pinten
Lupți sărac, te simți bine cu bani
Da’ fără ei nu intri în peisaj la fel ca un cameraman
Băiatu’ meu era pe ducă, în sensu’ că
Iubea și el ploaia, da’ privea cum se usuca
A-ncercat să-nregistreze niște piese, da’ nu-i iese
Că genetic provenea din niște bestii
Și își ura tatăl la fel cum o iubea pe mama
Că-i părăsise, în locul lui se instalase teama
Și nebăgat în seamă adormea frumos
Și se-ntorcea pe jos, într-un apartament sărăcăcios
Visul lui era să fie auzit
N-avea pic de talent, în consecință scria poezii
Știa mai bine ce contează, ce-i lumesc
Știa că-i tipic românesc să spui „E tipic românesc.”
Atunci a înțeles, că era vorba despre el
Cuminte ca o insignă, mort ca oamenii din portofel
Era un copil sărac, visa timid ca la-nceput
Și s-a-ngrozit de el, când s-a văzut în clip pe ‘tube.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui copil sărac, plin de vise, dar limitat de circumstanțele sale. El se luptă cu lipsa de oportunități, cu prejudecățile societății și cu propria lipsă de încredere, ajungând la o confruntare dureroasă cu realitatea.