Kazi Ploae feat Zgomot – Profesor Greu

[Zgomot]
Eu sunt acolo unde timpul te sugrumă,
O mână sus cine-aşteaptă o viață mai bună!
Aș vrea și eu să fiu normal ca toți ceilalți,
Însă nu e vina mea, e-atât de greu de explicat.
Considerând c-am învățat trecând prin greu
Am să-mi fac viața un chin ca să mă simt în largul meu.
Sunt un visător ca 3 Sud Est, un om singur
Cu pretenții abuzive ce mă fac să fiu nesigur.
Mi-ai redat un film vechi,
Împins de tine am să scriu versuri pe care mai apoi am să le regret.
Mutilat total de inutilitate,
Să fii sincer cu tine e un soi de libertate!
Acum ascultă, repetă-n cap versurile,
Uite ce pățești când nu știi jocul și schimbi regulile.
Trăiești de azi pe mâine ca un portofoliu și
Rămâi nevinovat până te-neci în orgoliu.
[Ref.]
Aș vrea să fiu și eu normal ca toți ceilalți însă nu e vina mea e atât de greu de explicat.
Considerând c-am învățat trecând prin greu am să-mi fac viața un chin ca să mă simt în largul meu.
[Kazi Ploae]
Sunt cel mai bun efect al hip hop-ului românesc, marea ceartă gramaticală „după” internet
E adevărul ăla groaznic, lasă teatrul ăsta ieftin pune mâna pe o carte!
Mizerii sunt peste tot dacă te uiți și remix-ul îl auzi și când nu-l asculți.
Vreau să dau cu pace pentru omu’ meu Phosillah, mă simt atât de prost că am o dicție cretină.
Am niște vise triste ca o fată mare atunci când crezi că e prea largă și îți spune că-i prima dată.
Banii se duc, îi furi, îi spargi, îi fuți poți număra problemele pe degetele unui ciung.
Restricții îmi distrug instinctul ține ritmul, explică-mi tu cât e de simplu!
Și ca să înțelegi ce zic, pe cine nu lași să moară nu te lasă să nimic.
[Ref.].
[Zgomot]
Dacă-n dușmani dau cu ură, în prieteni dau cu pretenții
De-aia-ncerc să nu pretind de la nimeni ce nu-mi pot da pereții.
Mega frustrat și mai ales incoerent,
Socializez intermitent ca un semafor defect.
Incultura ta te face să vorbești despre cultură,
Vino cu ceva mai bun înainte să dai din gură.
Totul e viu și toți suntem pe dos,
Te juri pe frații tăi morți ca să te ia lumea-n serios
N-am inspirație pe cât aș vrea să pară,
Am doar multe foi și multe amintiri cu gust amar,
Trist ca o mamă mândră de copilul alteia,
Dormi pe stradă până te trezești cu totul alt băiat.
Găsește-un unghi din care totul pare gratis
Și stai la coada vieții să obții ce nu vor alții.
Să știi în primul rând că o să-ți vină rândul,
Inima mea încă bătea când am atins pământul!
[Kazi Ploae]
Când am auzit prima dată am fost la modu’ vreau și eu să mi se rupă p***a și să o dau atât de greu;
Să zic de probleme, să nu zic despre cum tot ce am eu e de fapt al nevestei.
Sunt independent, adică nu am pește; tu iubești rap doar că rap-ul nu te iubește,
pentru mine e un viciu, aș înnebuni în pielea mea ca o canapea într-un ospiciu.
Mențin treaba constructivă, te văd tăiat pe mâini, ai o groază de p***e
Odd de la-nceput, tu ești caraghios precum Crapu și Menumorut.
Mai ții minte? Ascultai pe casetă, Vacanța Mare cu manele pe copertă
cât se poate de subtil, elegant ca un sac de haine second hand la kill.
[Ref.].
Am vrut să cred în om, în zi, în noapte, în spațiu, într-o Românie europenizată prin fapte.
N-ai nevoie de tot ce ai e atât de simplu, tu te-ai născut ei te-au mințit continuu.
Și cine zice ce e bine? Ce facultate a terminat să-mi stabilească mie traseul cu virtuțile lui de căcat;
Împins de neant sunt zeu ornamental, dar nu e treaba ta blestemul meu căci eu îl car;
Și mă doare că noi suntem neam șmecher și cerșetorii ăștia care ne conduc ne otrăvesc încet cu
occidentul l-ai privit distorsionat atâta timp încât acum e doar capitalism mutant.
Fă un copil și dăi un un nume, acum crește-l! Vă știu modelul șerpilor sunteți la fel de veștezi;
Închis în beton ca o Ană modernă, dar cine e meșter să doarmă fără o armă sub pernă?
E personalizat, nu te depersonaliza…