Strofa I:.
Nu mă doare nici capul,
Nu mă doare nimic,
Nu mă doare ficatul,
Nici măcar un rinichi.
Beau în continuare
Până amețesc,
Nu mai am picioare
Dar nu pot să mă trezesc.
Nu-ndrăznesc, nu reușesc..
Refren (1):
Unde mi-ați ascuns paharul?
Dați-mi-l, să-mi beau amarul.
Toarnă vinul în pahare
Să cinstească fiecare.
Abia aștept să vină iarna,
La gura sobei, să bem vinul cu cana.
Vinovată-i România,
De vină este țărișoara mea.
Strofa a II-a:.
Încep să mă clatin,
Gâtlejul îmi ia foc,
Totul e-n ceață,
Dar nu-mi pasă chiar deloc.
Să vină vagabonții
Să-mi dea cană de fier,
Să vină gardienii
Să m-aburce pân’ la cer,
În elicopter..
Refren (2):
Unde mi-ați ascuns paharul?
Dați-mi-l, să-mi beau amarul.
Ce grea e limba română
Când ții o cană cu vin în mână.
Uite-așa îmi place viața
Din zori până dimineața.
Vinovată-i România,
De vină este țărișoara mea.
Strofa a III-a:.
Mă scol pe la 12 (doișpe),
Nu mă doare nimic,
În afară de cap,
De ficat și-un rinichi.
Pun mâna pe sticlă (pe sticlă)
Ca să mă refac.
La noapte e beție
Și-o s-o iau iar de la cap, înc-odată,
N-am cum să scap..
Refren (3):
Unde mi-ați ascuns paharul?
Dați-mi-l, să-mi beau amarul.
Vreau să beau să mă simt bine
Până nu mai știu ce e cu mine.
Curgă-mi vinul pe esofag în valuri
Să uit de griji, probleme și necazuri.
Vinovată-i România,
De vină este țărișoara mea.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de ebrietate și efectele acesteia, dar și o oarecare împăcare cu această stare. Se dă vina pe România pentru acest mod de viață, sugerând o influență culturală.