La crama din Drăgășani
Cu un vin de zile mari
Of-ul meu aș vrea eu, Gică
Să mi-l potolesc c-o sticlă
Parfumat, dar nu mort beat
Cu-n vinișor curat, of, of
O bardacă de fetească
Sau valea călugărească.
Of, of, of, of, of, of, of, of
Că de mă doftoricesc
Of, of, of, of, of, of, of, of
Cu paharul ce-l golesc
Păi știu, neică, că trăiesc
Cât un arbore domnesc
Vesel tot mereu de-oi fi
Trec de anul două mii.
De ziua nevesti-mi
Sau de ziua soacră-mi
Ori ce-ar fi, eu când serbez
Tot cu vin mă-nărbătez
Jur c-o să las băutura
Numai când mi-o coase gura
Când prieteni n-or mai fi
Să n-am cu cine ciocni.
Of, of, of, of, of, of, of, of
Că de mă doftoricesc
Of, of, of, of, of, of, of, of
Cu paharul ce-l golesc
Păi știu, neică, că trăiesc
Cât un arbore domnesc
Vesel tot mereu de-oi fi
Trec de anul două mii.
Păi știu, neică, că trăiesc
Cât un arbore domnesc
Vesel tot mereu de-oi fi
Trec de anul două mii
Sensul versurilor
Cântecul celebrează bucuria de a trăi și de a petrece, având vinul ca element central al celebrării. Vorbitorul își exprimă dorința de a trăi mult și vesel, atâta timp cât are cu cine ciocni un pahar.