Aha, și mintea pleacă.
Mult o să vină și-o să treacă.
Îmi vine-n cap instinctiv gândul ăsta și mintea pleacă
Spre un loc liniștit unde nimeni n-așteaptă
Momentul potrivit să scoată sabia din teacă
Și mă opun dar mintea pleacă spre mulți ce zic
Că nu-i o cursă viața, dar știu numai să se-ntreacă
Unii le trec pe toate-n grabă, petrec cu țeapa lor
În timp ce alții-s pun la gură lacăt
Până, trupul rămâne mintea pleacă
Mortea ca și viața ține-n viața ciclul ăsta ce ne leagă
Și, în tot circul ăsta parcă
Mă tot clatin să-mi țin echilibrul între valuri ca o barcă
Însă mă liniștesc când mintea pleacă
M-ajută să fug un timp din haosul ăsta ce ne-nneacă
Cum toți se-nvârt pe-aceeași placă
Mă-nvârt și eu în gândul meu
Și tot mai des îmi lasă gura seacă, dacă
Îmi fac un șto și mintea pleacă, mă adoarme
Îmi închide ochii-ncet ca un cântec de leagăn
Și, tot ce vrea ea să-nțeleagă pricep când pleacă
Și de multi ori nici nu știu unde vrea să meargă.
Câte rămân, câte o să se steargă
Încerc să mă opun atunci când mintea neagă
Tot ce vede, mă-arunc în gol într-o gaură neagră
Când mintea vrea răspunsuri însă nu știe ce-ntreabă x2.
Mintea pleacă, la revedere tata
Îmi zice, îi zic copile du-te însă fii pe-aproape
Nu te du’ prea departe știu că tu poți să uiți
Că cineva totuși nu doarme
Acel cineva veghează într-una ca luna noaptea
Ca turnul de pe cover
Ca tunul din carte
Peste pământ răspândind stări și foame de arte
Și încercări, de vrei să încerci, încearcă-te
Că provocări au fost și vor fi mereu
Atât cât sângele va clocoti ca unt-de-lemnul
Pus pe lin în cazan deja, trecând prin văi și amar am ajuns
Unde-am ajuns semi-zeu, semi-distrus
Asemeni semenilor mei, fiind condus prin acele alei
Și feți unde mi s-au propus multe
Marețe și mărunte și bune și nebune, văzu-ta
Ce văzu-ta și tu, acum unde te mai duci
Încotro vrei s-o apuci, a bun apropo
Bagă asta-n desacă, e strictul necesar
Haide minte pleacă.
Alo alo, paradit-o
M-auzi?..
Vrei să deții controlu-n totalitate
Zbori departe, și-n spate lași sentimentele tulburate
Lipit de sol ca un parter, ține minte proasto
Aici e tăticul tău patern cu patern îți dau
Să-nveți, să citești să crești frumos să te elevezi în p***a mea
Și tu mă lovești? Ieri furai din cireș
Azi îl otrăvești, nefiresc
Mâine cine știe pe unde mai rătăcești
Mă-aburești cu vicii, femei alcool și GG
Tot felul de pricini rareori te simt ca pe-un sprijin
Călătorind în timp la morții mei reîntregim familia
Și râdem de ironia sorții fai
Îmi faci capul elice, distrug jocul tău de popice
Te bag în regim militaresc până o să pricepi că
Durerea-i mișcătoare, mușcă tare ca o tumoare
Las lumea cealaltă suspendată-n așteptare
Hai, minte pleacă..
Câte rămân, câte o să se steargă
Încerc să mă opun atunci când mintea neagă
Tot ce vede, mă-arunc în gol într-o gaură neagră
Când mintea vrea răspunsuri însă nu știe ce-ntreabă x2
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie interioară complexă, unde mintea evadează din realitate pentru a găsi răspunsuri și a face față provocărilor vieții. Artistul se confruntă cu dualitatea existenței, oscilând între speranță și disperare, căutând un echilibru într-o lume haotică.