Faust feat Cedry2K & Celula De Criza – Bucăți Din Viață

[Faust]:
Sunt și copil și matur, am stat și rupt și matol,
Dumnezeu mi-e martor de toată iubirea ce-am purtat-o.
Am fugit de pacturi, dar m-au prins în paturi care
Mi-au rătăcit sufletu-ntre 4 puncte cardinale.
Dau din ale mele aripi, deșertu-i arid,
Îmi alin anii animat de-un instinct animalic.
I chase the sun, nu “chase the money”,
Ochii mei lucesc metalic, când detaliez din cap că sparg fractalii-n
Planuri de talii mari, ‘s ambițios ca marea de corali,
Lucesc pe fundu’ mării, dau culoare și oxigen.
Sunt din fire exigent, exprim ce-mi
Dă viața asta printre structuri lexice.
Tălpile simt pământul, ochii văd spre cer,
N-am zis asta prea des, dar mi-a făcut plăcere tată.
Trec prin viața toată, am pus pași pe hartă,
Parcă-s arbitru și mijlocaș și tot eu stau și-n poartă.
Văd unde mă poartă fiecare pas făcut,
Ca un phoenix prin cenușă trec și-o iau de la-nceput.
Ochii-s piatră onix, când m-ambiționez și vreau mai mult,
Mintea taie oblic s-avansez – vreau tot – nimic mai mult.
Ca să fii mare tre’ să-nveți întâi că ești mărunt,
Mă lupt cu mine până câștig, dă-mi oricâte runde
Și dacă mor curând sau dac-ajung cărunt,
Cărări trecând, prin rânduri conturând o să deschid noi rute.
[Fănescu]:
Mai zăbovește o clipă pân’ să treci
În urma mea, de unde nu te poți întoarce.
Bucăți din viață ce ascund povești,
Le las să mă ghideze, să mă-ncarce
Nu pot să prevestesc ce o să vină,
O noapte după zi mereu urmează.
Tu ține-mă de mână prin lumină,
Căci numai ce trăim acum contează.
[Cedry2k]:
Dau bucăți din viață, scopu-i să scot orbu’ din ceață,
Așa cum scopul tău e să scoți cordul din gheață.
Ai grijă ce principii te conduc în viață
Sau îți iei bucăți în clanță, e modu’ prin care toți învață.
Te văd băiat, ești numa’ nerv acum,
Dar toată verva-ți dispare atunci când tre’ să faci jertfa, nu?
Cunosc, n-aveam un rost, nu plăteam un cost,
Deși ceream multe, începeam lupte, dar dormeam în post.
Degeaba ai păreri dacă-ți faci treaba ca Dorel,
Și ca zilier pe șantier și-n viața de cartier.
Trecând de la rutină la limită, vreau lumină la spirit,
Fiindcă atitudinea mea e ba prea umilă, ba cinică.
Dar până ajung la demență sau între 4 scânduri,
Mă strecor înăuntrul esenței, ca dracu-n gânduri.
Păcat că-s mândru de faptu’ că fac cuvântu’
Să vibreze la frecvențe înalte, ca să vezi departe, dar de
Când zic d-astea – nu mă mai vor cluburi,
Nu mă mai caută site-uri, m-ascunde și YouTube-ul
Și aceleași jeguri n-au scrupule, fac lucruri
Care ne-ascund de lumină-n timp ce ne dezbină ca-n Cubul.
Dar slava Lui că mi-a arătat drumul. Viață-i frumoasă,
Deschid geamul inimii și las fumul să iasă,
Raze să intre, harul sădind virtute-n suflet
Să-mi insufle forță, să m-ajute să deschid noi rute.
[Fănescu]:
Mai zăbovește o clipă pân’ să treci
În urma mea, de unde nu te poți întoarce.
Bucăți din viață ce ascund povești,
Le las să mă ghideze, să mă-ncarce
Nu pot să prevestesc ce o să vină,
O noapte după zi mereu urmează.
Tu ține-mă de mână prin lumină,
Căci numai ce trăim acum contează.