Nu știu cum poate-o mamă copilul să-și alunge
Să n-o intereseze în ce hal poate ajunge
Așa cum mi-a spus mama, pleacă din casa mea
Doar într-un an de zile cât s-a putut schimba.
Am suferit atâtea ani
Așteaptă de la mine banii, of, mama
Îmi reproșează zi de zi
Te-am căutat prin pușcării
Ar prefera să-mi fie greu
Să stau printre străini mereu
De o vreme s-a făcut prea rea
De parcă n-ar fi mama mea.
Ea a uitat deodată cât a plâns ochii mei
Dar toate știu că pleacă de la bărbatul ei
E omul pentru care banul e Dumnezeu
Dar să te facă mama să-ți uiți băiatul tău.
Am suferit atâtea ani
Așteaptă de la mine banii, of, mama mea
Îmi reproșează zi de zi
Te-am căutat prin pușcării
Ar prefera să-mi fie greu
Să stau printre străini mereu
De o vreme s-a făcut prea rea
De parcă n-ar fi mama mea.
N-am, mamă, vreo avere și n-am strâns bani deoparte
Nu te-am lăsat în stradă și eu să am palate
Ți-am fost și eu aproape așa cum am putut
Dar m-ai gonit din casă când n-am mai avut
Sensul versurilor
Piesa descrie relația dificilă dintre un fiu și mama sa, marcată de reproșuri, lipsuri materiale și sentimentul de abandon. Fiul își exprimă durerea și dezamăgirea față de schimbarea mamei sale, care pare să-l respingă din cauza influenței unui bărbat obsedat de bani.