Frunză verde busuioc,
M-o cerut badea la joc,
M-o cerut să fiu jucată,
Nu mă duc că-s supărată.
Că amu-i o zi sau două
Și-o găsit drăguță nouă,
Lasă, bade, că-i vedea
Ce-o plăti gurița mea.
De-aș avea drăguț să-mi placă
N-aș dori vremea să treacă,
Dar am unul peste deal,
Mare-i ziua cât un an.
De-ar ține lumea cât dorul
N-ar mai îmbătrâni omul,
Dar dragostea-i trecătoare
Și te uscă pe picioare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dezamăgirea unei femei față de infidelitatea iubitului ei. Ea reflectă asupra trecerii timpului și asupra naturii trecătoare a dragostei, simțind că dragostea neîmpărtășită o consumă.