Bihoreancă-s de la munte
Cu suman cu flori mărunte
Și cu poale de bumbac,
La feciori tare le plac.
Bihoreancă-s cu cojocu’,
Dar la lucru-s ca și focu’,
Ziua-n lucrul câmpului,
Seara-i cânt bărbatului.
Dau cu cizmele-n podele
De iese colbul din ele,
Cu poalele roată-mi fac,
La bădița-n ciudă-i fac.
Dacă-i cânt câte-o horică
De cină nu-i tre’ nimică,
Dacă-i cânt o trăgănată
Nu mă uită niciodată.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o fată din Bihor mândră de originile sale, pricepută la muncă și care își încântă bărbatul cu dans și cântec. Este o celebrare a identității și a bucuriei de a trăi.