Strigătură:
Câte muieri îs aici
Și mai mici, și mărunțele
Nu-mi dau pipa mea pe ele,
Pipa mea are șașcău,
Eu-am drăguț din satul meu,
Pipa mea are camiș,
Eu-am drăguțul de pe Criș.
Bată-vă focul, bărbați,
Că iară vă lăudați
C-aveți bani și-aveți putere
Să iubiți orice muiere,
Avea tata vorba lui:
Dar mai pune-ți pofta-n cui.
Bărbatul care-i frumos
Pune muierile jos,
Îți dau, mândră, patru boi
Numai să-mi dai ochii tăi.
Strigătură:
Îți dau, mândră, patru zloți,
Dar nu te iubi cu toți.
Moare de ciudă bărbatul
De ce m-am uitat la altul,
Las’ să moară, că nu-mi pasă,
Cu-altul viața-i mai frumoasă.
Strigătură:
Când bărbatul nu-i acasă
Eu-s cu drăguțul la masă.
Nu știe bărbatul, săracul,
Muierea-i gâtul și capul,
O muiere lăudată
Nu se lasă cumpărată.
Strigătură:
Nici cu bani, nici cu avere,
Ci cu dor și mângâiere.
Prietenele m-or învățat
Să nu-i spun tot la bărbat,
Că bărbatul nu ți-i frate
Să gândești că nu te-a bate.
Strigătură:
Muierea care-i frumoasă
Nu-i păcat s-o ții în casă.
Nu bărbatul, ci femeia
Are lacătul și cheia,
Ea te urcă, te coboară,
Te bagă în draci și-n boală.
Strigătură:
Pentru câte mi-ai făcut
Te-am iertat că mi-ai plăcut,
Te rup, bădiță, de lume
Și stai în brațe la mine.
Sensul versurilor
Piesa este o satiră amuzantă despre relațiile dintre bărbați și femei, evidențiind independența și puterea femeilor în contextul tradițional. Versurile ironizează lăudăroșenia bărbaților și subliniază importanța afecțiunii și respectului într-o relație.