Strigătură:
Udă mi-i cămeșa-n spate
C-am jucat în șapte sate,
Joc și eu, și ciucurii,
Și bumboiul de la ei.
Bate doba, măi Vasile,
Să se-audă-n sat la mine,
Să se-adune satele,
Să joace și babele.
Strigătură:
Așa-i mândra după danț
Ca mâța după cârnaț,
Așa-i mândra după joc
Ca mâța după mâțoc.
Astă fată bine joacă
C-o mâncat un blid de scoacă
Și-ncă unul de smântână,
Și nici amu nu-i sătulă.
Strigătură:
Ce gândește oarecine
C-a pune șaua pe mine,
Pune-a șaua pe mă-sa,
Șaua lui nu oi purta.
Duminica-n sărbători
Se strâng fete și feciori,
Joacă mândru, legănat
Dăruit din bătrâni lăsat.
Strigătură:
Fata cu cârpă roșie
Face-mi-aș din ea cocie,
Cocie cu patru roate
Să mă bag cu ea-n păcate.
Asta lele nu-i a mea,
Ci-i a celui de colea
Ce se uită pe sub clop
Către mine cum o joc.
Strigătură:
Bateți tare dobele
Să audă satele!.
Haideți măi prin Foroșig
Unde mor câinii de frig,
Și mâțele de căldură,
Șoarecii de-nvățătură,
Dă-n pământ cu talpa goală
Să iasă zeama din oală.
Strigătură:
Să rămână cioatele
Să le roadă babele.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă dintr-un sat, unde oamenii se adună pentru a dansa și a se bucura de tradiții. Versurile sunt pline de umor și vitalitate, reflectând bucuria de a trăi și de a petrece împreună.