Pe vârful Bitiului
Șede plugul baciului,
Plugul badii boii-l trag,
De coarne ține-un moșneag
Și-o nevastă supărată
Strigă la vaci câteodată:
Hăis, Joiană! Cea, Bimbor!
Că s-o-agățat plugu-n dor.
Împărate, împărate,
Pune pace nu te bate
Că rămân copii fără tați,
Neveste fără bărbați.
Hăis, Joiană! Cea, Bimbor!
Că s-o-agățat plugu-n dor.
Trimisu-o-mpăratul carte
La fetele de pe sate
Să nu poarte busuioc
Că pe front îi mare foc,
Să nu poarte flori pe poale
Că pe front îi mare jale.
Strigătură:
Hai, dorule, du-te-n lume
Să nu-ți mai aud de nume!
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă rurală idilică, întreruptă de ecoul războiului și de dorința de pace. Imaginea plugului și a boilor contrastează cu tristețea și jalea aduse de conflict.