Strigătură:
Joacă-mă, bade, să-mi placă,
Nu lăsa vremea să treacă.
Dârt ace-i bine la nuntă
Că joacă și cea căruntă,
Dârt ace-i bine la clacă
Că joacă și cea săracă.
Strigătură:
Hop, țup, țupuiene,
Cu feciorii după pene,
Cu fetele-n buruiene.
Joacă-mă, bade din sat,
C-așa-i pe la noi prin sat,
Nu te lăsa pe tânjeală,
Fii bărbat, nu fi obială.
Strigătură:
Joacă-mă, bade, să-mi placă,
Nu lăsa vremea să treacă.
Pe bădița-l cheamă Petre
Și-l iubesc fetele toate,
De l-ar chema Constantin
L-aș ascunde noaptea-n sân.
Strigătură:
Constantin îi om frumos,
Nealcoș, dar îi păcătos.
Câte muieri îs aici
Și mai mari, și mai voinice,
Și mai mici, și mărunțele
Nu-mi dau rochia mea pe ele,
Rochia mea-i cu primă verde
În ciudă la două fete.
Strigătură:
Rochia mea-i cu primă verde,
Prostu-i badea că le crede.
N-am bărbat, numai tândală,
Tot îl pot băga-ntr-o oală,
Pe oal-oi pune fedeu
Și-oi merge und-oi vrea eu,
Pe oal-oi pune capac
Și-oi iubi cine mi-i drag.
Strigătură:
Săracul bărbatul meu
Toți oamenii zic că-i rău,
Dar de când m-am măritat
Nicio palmă nu mi-o dat.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă de la o nuntă sau clacă, unde oamenii se distrează și dansează. Versurile sunt pline de umor și ironie, abordând teme precum dragostea, infidelitatea și relațiile dintre bărbați și femei în comunitatea rurală.