Strigătură:
Zice lumea rău de mine,
Nu mă dau pe nime-n lume,
Că nu cu lumea trăiesc,
Ci pe badea îl iubesc.
Bine-i să fii măritată
Să iubești pe doi deodată,
Și drăguțul, și bărbatul,
Numai să nu știe satul.
Strigătură:
Ține-mi, Doamne, bărbatul
Că el mi-aduce banul,
Nici mă mână, nici mă-ntoarnă,
Ci mă ține că pe-o doamnă.
Te-aș iubi, bade, cu drag,
Dar mi-i frică de bărbat,
Că dacă află de noi
Ne omoară pe-amândoi.
Strigătură:
Că-s muiere măritată,
Cu bărbatul cununată,
Nu mă las și nu mă las!
M-o jurat badea sub steag
Că n-am altul mai cu drag,
M-o jurat badea sub cruce
Că la altul nu m-oi duce.
Strigătură:
Ține-mi, Doamne, bărbatul,
Batăr mi-i drag și altul!
De-ar fi lăsat Dumnezeu
Două vieți să trăiesc eu,
Cu una să-mi fac avere,
Cu una să-mi fac plăcere.
Strigătură:
Lume, nu mă poți opri
Să-mi fac voia inimii,
Nu mă las și nu mă las!
Cu bărbatu-mi fac avere,
Cu draguțu-mi fac plăcere,
Că bărbatul meu mă ține,
Cu drăguțu-oi merge-n lume.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o femeie măritată care are o aventură. Ea își justifică acțiunile prin faptul că bărbatul îi asigură stabilitatea financiară, în timp ce amantul îi oferă plăcere și emoție. Ea sfidează judecățile societății și își trăiește viața după propriile reguli.