Măi morare, măi crâșmare,
Ai o crâșmă-n Dealul Mare,
Rău mă tem că-i păgubi
Că nu știi rândul crâșmii.
Niculai are suman,
Are moară și cazan,
Macină grâu mărunțel,
Trag mândruțele la el.
Strigătură:
Niculai, măi Niculai,
Tu cu mine-i da de bai!.
Niculai, măi Niculai,
Tu cu mine-i da de bai,
Mută-ți crâșma d-îngă moară
Că bagi muierile-n boală.
Strigătură:
La moară, la făgădău,
Macină grâu și urlău.
Mersu-mi bărbatul la moară,
Vine-acasă de cu seară,
Vine-acasă seara beat
Și fără făină-n sac.
Strigătură:
Niculai, măi Niculai,
Tu cu mine-i da de bai!.
Pe bărbat să-l ieie dracu,
Amu-oi merge eu cu sacul,
Câte-un sac mai ușurel
Și-oi merge-n spate cu el,
La moară, la făgădău
Macină grâu și urlău.
Strigătură:
Niculai îi om de treabă
Îmi macină fără bani,
Bine-i de omul frumos
Și la moară-i cu folos.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața satului, cu morarul și crâșmarul ca personaje centrale. Se sugerează infidelitatea și problemele cauzate de alcool, dar într-o manieră umoristică și tipică strigăturilor populare.