Ce gândesc dușmanii mei
Că eu m-oi teme de ei,
Că eu-i cumpăr pe cântare
Și îi vând la târgul mare,
Că eu-i cumpăr cu suta
Și i-oi vinde cu kila.
Strigătură:
Că cine n-are dușmani
Nu plătește nici doi bani.
Or înnebunit dușmanii
Că tot îmi numără anii,
Șapte vieți dac-or trăi
Tot ca mine ei n-or fi,
Nu vă necăjiți, dușmani,
C-oi trăi-o sută de ani.
Strigătură:
Prietenii mei de mulți ani
N-am știut că mi-s dușmani.
Dau palmă dușmanilor
Și trăiesc în ciuda lor,
De-ar fi frunză câtă iarbă
Voi mă dușmaniți degeaba.
Strigătură:
Dar eu pe dușmanii mei
Mâine oi călca pe ei.
Dar eu pe dușmanii mei
Mâine oi călca pe ei
Și i-oi călca cu cizma
De n-or zice nimica,
Că-n față te laudă,
În spate te blesteamă.
Dă-le, Doamne, la dușmani
Fabrică de făcut bani,
Ei cu banii or trăi
Și eu cu dorul badii,
Cine n-are dușmăniță
Nu treacă nici pe uliță,
Că omul fără dușmani
Nu plătește nici doi bani.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disprețul față de dușmani și încrederea în propria persoană. Vorbitorul sfidează dușmanii, afirmând că va trăi în ciuda lor și că nu se teme de ei. De asemenea, evidențiază ipocrizia celor care laudă în față, dar blestemă pe la spate.