Cine dragostea și-o lasă
Aibă poticar în casă,
N-aibă leacuri pe pământ,
Numai sapa pe mormânt.
Blestematu-i, bade, eu
Câte zile-oi avea eu:
Să umbli din sat în sat,
Să cerșești un sărutat.
Să vii și la casa mea
Să te miluiesc de-oi vrea
Cu o mână de cărbuni
Să știi c-ai iubit de luni.
Cu o mână de țărâță
Să știi că ți-am fost drăguță,
Să te-apuce frigurile
Ca pe mine dorurile.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și blestemul unei persoane părăsite. Ea dorește ca cel care a lăsat-o să sufere la fel de mult ca ea, purtând cu el amintirea rece a iubirii pierdute și a suferinței provocate.