Strigătură:
Unde joacă-un bihorean
Nu crește iarbă-ntr-un an.
Merge-oi și n-oi ședea
La gugulenii ăștia,
Că ne bat de ne omor
Dârt gugulenele lor.
Am un bade gugulean
Cu pană de odolean.
Strigătură:
Las’ să meargă tropotele
Ca la popa clopotele.
Nu vă bateți, măi feciori,
Ci jucați ca-n șezători,
Că vin feciori de pe sate
Și vă iau fetele toate.
Am un bade gugulean
Cu pană de maghiran.
Strigătură:
Ruptu-mi-s-o cizma mea,
D-oi me’ la căoaci cu ea,
Căoaciunea-i pe cărbune,
Eu-oi merge cu badea-n lume.
Mărunțel, îs mărunțel,
Jumătate-s de oțel,
Numai chica de scutur
Trei și patru pică-n jur.
Am un bade gugulean
Cu pană de odolean.
Strigătură:
Stau feciorii să se bată
Pentr-o fată lăudată.
Nu te uita, mândră, hăi,
La cioarecii mei cei răi,
Ci te uită la izmene
Că-s a’ tatii, nu-s a’ mele.
Strigătură:
Numai cinci că n-am opinci,
Dar drăguțe patru, cinci,
Are dracu niciuna
Să le mânce smântâna.
Eu mă țin fecior voinic,
Fetele-mi zic poșodic,
Eu mă țin că-s jucăuș,
Fetele-mi zic pițiguș,
Eu mă țin că știu juca,
Fetele-mi zic nimica.
Strigătură:
Are mama trei feciori,
Toți trei îs neguțători:
Cel mai mare lat în spete,
Cel mai mic sărută fete.
Sensul versurilor
Piesa este o strigătură tradițională de petrecere, care îndeamnă la joc și voie bună, în loc de ceartă. Versurile sunt pline de umor și fac referire la obiceiurile satului și la atracția dintre fete și feciori.