Strigătură:
Iară mă prinse zorile
La mândra, țucu-i buzele.
– Bună dimineața, nană,
Spune-mi mie cum te cheamă!
– Pe mine mă cheamă Floare,
Cine mă iubește moare.
Strigătură:
Nu-s picioare ca la Floare
De mândre și de ușoare,
Că-s spălate cu săpon
Să miroase-a pui de domn.
– Dragu’ mi-i de tine, Floare,
Că-ți speli zadia pe vale,
Picioarele cu săpon
Să miroase-a pui de domn.
– Pe mine mă cheamă Floare,
Cine mă iubește moare,
Iubește-mă dumneata
Să vezi muri-oi ori ba.
Strigătură:
Ei, nu, și nu, și nu,
Mă sărut-apoi te du!
– Mânce-te focul, Floriță,
De trei ani mi-ai fost drăguță,
Dar amu de-o săptămână
M-ai lăsat pentr-o minciună,
De iubit și sărutat
Popa spune nu-i păcat.
Sensul versurilor
Un tânăr încearcă să curteze o fată pe nume Floare, dar ea îl avertizează că cine o iubește, moare. El este dispus să își asume riscul, dar ea pare să se fi săturat de el, amintindu-i de o promisiune încălcată.