Patruzeci de primăveri
Am avut, mândră, ca ieri,
Așa se duc anii mei
Cum trec florile din tei.
Strigătură:
Trec anii cum trec și eu,
Îmbătrânesc și-mi pare rău.
De-ar fi omul cât de mândru
Nu poți moșteni pământul,
Dar omu-i ca frunza-n vânt,
Trecător peste pământ.
Omule, te-aș întreba
Ce-ai făcut cu viața ta,
Iubește frumos și bine,
Că ce faci astăzi nu faci mâine.
Strigătură:
Dă-mi, Doamne, cât pot să duc
Viață bună pe pământ.
Aș da boi cu car cu fân
Numai să n-ajung bătrân,
Să rămân la patruzeci,
Să mai trăiesc zece vieți.
Trece timpul, anii trec
Și eu cu viața-mi petrec,
Mi-i necaz ce-mbătrânesc,
Dar cu sufletul iubesc,
Dă-mi, Doamne, cât pot să duc
Viață bună pe pământ.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul pentru trecerea timpului și îmbătrânire, dar și dorința de a trăi o viață bună și de a iubi cu sufletul. Persoana își amintește cu nostalgie de tinerețe și își dorește să rămână la vârsta de 40 de ani.