Măi fată cu doi părinți,
Nu sili să te măriți,
Că măritul nu-i așa
Că-i merge și nu-i ședea.
Când eram la maica fată
Nu mă certa niciodată,
Nici țeseam, nici puneam pânză,
Numai luiluiam în frunză.
Dar de când m-am măritat
Îi port grijă la bărbat,
Pusei frunza-n podișor,
N-o pot lua când mi-i dor.
Amărâtă-i fata biată
Când își face coada roată,
Nu știe fata, săraca,
Cu cine-și leagă viața.
Nici feciorul, săracul,
Cu cine-și leagă clopul,
Măritatul nu-i așa
Că-i ședea de ți-o plăcea.
Cum ai lua măr din cale
Și-l arunci dacă nu-i mare,
Cum ai lua măr din drum
Și-l arunci dacă nu-i bun.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unei fete după căsătorie, comparând libertatea și lipsa de griji din tinerețe cu responsabilitățile și constrângerile vieții de femeie măritată. Subliniază importanța alegerii partenerului de viață, deoarece o decizie greșită poate aduce amărăciune.