Hai, bădiță, pân’ la lemne
Ca bărbatul rău mă teme.
Mai stai până s-o culca
Și cocoșii or cânta.
Colo jos în grădinuță
Rău suspin-o nevăstuță
Că o bătut-o bărbatul
Ca să-și spună drăguțul.
Eu drăguțul nu l-oi spune
De m-or arde pe cărbune,
Că și coana preoteasă
Are și ea-ori cinci, ori șase.
Strigătură:
C-un drăguț ca și al meu
Nu mă dau nici pe birău.
Cu drăguț ca și al meu
Nu mă dau nici pe birău,
Domnii șed și sfătuiesc,
Eu cu badea mă iubesc,
Domnii fac diliș în sat,
Eu-s cu badea după cap.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o femeie care își înșală soțul și sfidează convențiile sociale. Ea își declară dragostea pentru amant și satirizează ipocrizia din societate, inclusiv a preotesei.