Doamne, să nu mă omori
C-am iubit două surori,
Două surori și-o cumnată,
Și pe soacră câteodată.
Strigătură:
Rupe-o, măi!.
Lasă, Doamne, nu mă bate
C-am iubit două surate,
Două veri am tot iubit
Și tot nu m-am spovedit.
Strigătură:
Dară când m-oi spovedi
Șapte popi mi-or trebui.
Fost-am jendar și căprar
La mândrele cele mari
Pe care, zău, le-am iubit
Și apoi le-am spovedit.
Strigătură:
Nevăstuică cu bărbat,
Lasă-mă cu tine-n pat
Să văd bine-i însurat.
Popa dezleagă păcate,
Dar nu le poate pe toate,
De n-ar fi ochi și sprâncene
N-ar mai fi păcate grele.
Strigătură:
Mi-oi vinde izmenele
Și-oi plăti păcatele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă, într-o manieră umoristică, teama de pedeapsă divină pentru multiple aventuri amoroase. Naratorul recunoaște cu nonșalanță numeroase relații și sugerează că ar fi nevoie de mulți preoți pentru a-l spovedi, evidențiind un conflict comic între păcat și pocăință.