La birtul din Căvărani
Casa-i plină de dușmani,
Sămădău se veselește,
La dușmani nu se gândește,
Hei, lume, și doi bani,
Nu mi-i frică de dușmani.
– Bună ziua, lotrilor!
– Mulțumesc, jendarilor!
Hai, ședeți cu noi la masă
Cu pui fript și vin pe masă!
– Noi n-am venit să ședem,
Ci-am venit să te legăm!
– Hei, lume, și doi bani,
Nu mi-i frică de dușmani.
Nu mi-i frică de jendari
Pân-or fi bote și pari,
Cu jendarii-s prieten bun
Și cu parii d-îngă drum.
Strigătură:
Lică, Lică Sămădău,
Hai alină-mi dorul tău!.
– Hei, Aniță crâșmariță,
Adu-mi vinul și-o guriță!
– Eu-s Anița crâșmarița,
Nu dau la haiduci gurița,
De când eram fată mică
De haiduci îmi era frică.
Hei, Lică și iar Lică,
Te dăduși bicher la luncă,
La luncă cu păducei,
La scroafă cu trei purcei,
La luncă cu iarbă deasă,
La muierile frumoase.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă figura lui Lică Sămădău, un haiduc care sfidează autoritățile și se bucură de viață într-un birt, în ciuda pericolelor. El este prezentat ca un personaj curajos și independent, care nu se teme de dușmani sau de jandarmi.