Florica Duma – Trage, Mândră, la Teleagă!

Strigătură:
Văzui pe mândra pe vale
Fără rochie, numa-n poale.
Trage, mândră, la teleagă
Dacă ți-o fost lumea dragă,
Ia de trage la resteu
C-ai făcut de capul tău.
Strigătură:
Văzui pe mândra pe vale
Fără rochie, numa-n poale
Și cu picioarele goale.
Văzui pe mândra pe vale
Fără rochie, numa-n poale
Și cu picioarele goale,
Bată-te, mândră, soarele
Că mândre-ți sunt picioarele!.
Strigătură:
D-a veni ziua de mâine
Și-oi pune jugul pe tine.
D-a veni vremea de mâine
Și-oi pune jugul pe tine.
– Nu te-am lăsat, bade, eu,
Te-a lăsat năravul tău.
Strigătură:
Este-o vorbă veche-n sat:
Bate fierul cât e cald
Și iubește omul drag.
Dui, dui, dui, cloșcă cu pui,
La nime’ să nu mă spui
C-astă-noapte-am înnoptat,
Astă-noapte-am înnoptat
La un pat împerinat.
Strigătură:
Când te văd pe drum trecând
Mor, mândruță, și m-aprind
Cu poalele-ți faci vânt
Și de mine bai n-avânt.
Pușca mea-i cu șapte focuri,
Mă scoate din multe locuri,
De la pat împerinat,
De la mândra cu bărbat.
Hai, dor și iar dor,
Dar nu mă lăsa să mor!

Sensul versurilor

Piesa este o strigătură plină de umor despre relații și viața la sat. Versurile abordează teme precum atracția, infidelitatea și dorința, toate prezentate într-un stil tradițional și amuzant.

Lasă un comentariu