Mândră floare-i norocul,
Nu răsare-n tot locul,
Că nu crește lângă drum
Să nu-l aibă omul bun.
Eu noroc mi-am semănat,
D-a mea parte s-o uscat,
S-o uscat și nu răsare,
Gândești c-am semănat sare.
La casa cu multe fete
Norocu-n grădină șede,
La casa numai c-o fată
N-o fost noroc niciodată.
Măicuța, m-ai legănat,
De dragoste mi-ai cântat,
Mi-ai cântat cu dor și foc
Să n-am pe lume noroc
Și m-ai legănat lunea
Să-mi fie dragă lumea.
Sensul versurilor
Piesa explorează credința populară despre noroc, sugerând că acesta nu este accesibil tuturor și poate fi influențat de factori precum familia. Versurile exprimă un sentiment de resemnare față de un destin nefavorabil, posibil influențat de urări materne.