Florin Chilian – Să N-Ai Alți Dumnezei! – Ca-n Viață

Popii au conturi în bancă, cerurile nu-i încap,
Oficiază cununia între Dumnezeu și drac.
Ca-n viață, nu ne mai botează pruncii,
Mortu-n casă ți-a rămas dacă nu le bagi degrabă în sutană un plic gras.
Ca-n viață, popii umblă cu mașina pe când tu un biet măgar,
Aștepți binecuvântarea într-o baltă pe trotuar.
Ca-n viață, puțini au rămas cu harul de-a ți-l da pe Dumnezeu,
Atunci când te rupe viața, alinarea vine greu.
Ca-n viață, Dumnezeu e pus la bancă, sta în cont bine păzit;
Popii nu mai fac vecernii, fac biserici pe profit.
Ca-n viață, Dumnezeul lor e banul, care fiul a trădat,
Au vândut până și taina popo, popo ochi de drac.
Ca-n viață, au rămas părinți cucernici, prea puțini și prea adesea,
Ei le-au sfărâmat altarul, Doamne, lacrimi au cules.
Ca-n viață, în biserica din suflet, unde fug când e prea greoi
Să pună guvernanții impozit pe Dumnezeu.
Ca-n viață, uite! Are popa vilă, are barcă cu motor,
A uitat ce-i umilința, raiul sta în curtea lor.
Ca-n viață, nu ne mai ajung arginții, prețul vânzării a crescut;
Se-nneacă-n lacrimi sfinții, ne-ntoarcem la început.
Ca-n viață, plânge sus în cer Maria lacrimi pe icoana noastră,
Se mai nasc minuni pe lume, cine să le-mpartășească?
Ca-n viață, se-nchide-altaru-n suflet, rămâi încuiat pe-afară,
Numai dă nimeni lumină, Doamne, pentru a câta oară?
Ca-n viață, fariseii râd în strană, lumina-i frântă pe cruce,
Sub un munte de păcate, Doamne, cum le mai poți duce?
Ca-n viață, sta Andrei privind prin geamuri colorate-n voroneț,
Noi ne cumpărăm iertarea, Doamne, toate au un preț.
Ca-n viață..