Florin Ristei – Timpul Vindecă Totul

Se-nalță înalt spre cer,
Din palme ce nu mai strâng
Baloane pe care el le pierduse în vânt.
Pictase pe cerul ei
Culoare c-un zâmbet tâmp
Și pentru o clipă nici el nu mai era pe Pământ.
Îți sună cunoscut ce cânt?
Ne-avem pe noi în primul rând
Eram cu tot ce-aveam atunci,
Nimic mai mult, nimic mai sfânt
În brațele ce se strâng, în brațele ce se strâng.
Timpul vindecă totul,
Dar nu e ușor, nu
Și faptul că nu spui nimic
Spune totul!
E toamnă printre culori
Și strigate de copii
Tabloul iubirii lor, în culori arămii.
Și-n unele dimineți
Doar vocea lor o auzeai,
De parcă ar fi văzut baloanele pe care le-ai pierdut.
Îți sună cunoscut ce cânt?
Ne-avem pe noi în primul rând
Eram cu tot ce-aveam atunci,
Nimic mai mult, nimic mai sfânt
În brațele ce se strâng, în brațele ce se strâng.
Timpul vindecă totul,
Dar nu e ușor, nu
Și faptul că nu spui nimic
Spune totul!