Cine-i de la munte
Bănățan de frunte
Are patimi multe
Cântă și petrece
Nima nu-l întrece
Că face cât zece
Om de omenie
Toată lumea-l știe
Nu se dă pe o mie
Că are suflet mare
Și inima tare
Cât o fi sub soare.
Prieten cu oricine
Că o făcut doar bine
N-o fost de rușine
Lumea-l prețuiește,
Tot neamul îl cinstește
De bine-l vorbește
Om de omenie
Toată lumea-l știe
Nu se dă pe o mie
Că are suflet mare
Și inima tare
Cât o fi sub soare.
Pe unde-o umblat
Nicicând n-o uitat
Când îi ruga-n sat
Vine acasă la munte
Muzica să asculte
Ia brâu-nainte
Om de omenie
Toată lumea-l știe
Nu se dă pe o mie
Că are suflet mare
Și inima tare
Cât o fi sub soare.
Așa-i bănățanu’
Nu uită neamu’,
satu’ și givanu’
Ține jurământu’
Nu-și schimbă cuvântu’
Cât o fi pământu’
Om de omenie
Toată lumea-l știe
Nu se dă pe o mie
Că are suflet mare
Și inima tare
Cât o fi sub soare
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus bănățanului de frunte, om de omenie, prietenos și respectat de toată lumea. Subliniază importanța păstrării tradițiilor și a valorilor morale.
