Foaie verde, foaie lată,
Piatra, piatră, de-i piatră,
Șade jumătate-n apă
O calcă calul și crapă,
Inima mea multe rabdă,
Rabdă, inimă, și taci
Ca pământul care-l calci,
Tu le faci, tu să le tragi,
Le tragi și le pătimești
Pentr-un pui care-l iubești,
Fa, fa, fa, lelițo, of!.
Foaie verde anason,
Scoală-te, puică, din somn
Până-n revărsat de zori
Și dă-mi gurița că mor,
Că gurița de la tine
M-a ofticat, vai de mine,
M-a ofticat și-am să mor
Tot de-al dumitale dor,
Fa, fa, fa, lelițo, of!.
Cât oi fi și-oi mai trăi
Fată mare nu iubi,
Fata mare se mărită
Te lasă cu buza friptă
Și cu punga lecuită,
Dragostea de fată mare-i
Ca fasolea din căldare
Când îi pui un pumn de sare
Și n-are nicio gustare,
Fa, fa, fa, lelițo, of!.
Dumnezeu să te ferească
De dragostea oltenească
Te bagă-n boală câinească,
Te scoate la primăvară
Galben ca turta de ceară,
Dumnezeu să te ferească
De dragostea oltenească,
Fa, fa, fa, lelițo, of!.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă suferința în dragoste și oferă avertismente despre relațiile cu fete mai mari. De asemenea, menționează pericolele dragostei din Oltenia, sugerând că aceasta poate aduce boală și suferință.