De-ai veni, neicuță, mâine,
Să-ți coacă dăicuța pâine!
Să-ți coacă dăicuța pâine
Din grâul cules de mine.
Să te culc pe pat de flori,
Și să te trezesc în zori.
Să dea daica să mănânci
Pâine caldă cu miez de nuci!
Să-ți aduc în oală vin,
Rozior de Mavrodin,
C-ai să pleci unde te cere,
Și eu n-am nicio putere!
Că de-aș avea vreo putere,
De la regiment te-aș cere!
Aș da jalbă și cu-un franc
Și te-aș duce un’ mi-e drag!
Aș da jalbă și cu un timbru
Și te-aș duce un’ mi-e gândul!
Hai să mai prânzim o dată,
Că mâine pleci la armată!
Du-te, neicuță cu bine,
Lasă dragostea la mine!
C-am în inimă atâta dor
Pot să dau și florilor!
Florile s-or legăna,
Cu dragostea le-oi uda!
Cu ele te-oi aștepta
Până ca’ te-oi libera!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete la despărțirea de iubitul ei, care pleacă la armată. Ea își exprimă dragostea și dorința de a-l aștepta, amintindu-și de momentele petrecute împreună.