Foaie verde grâu de baltă,
Dragoste demult uitată,
Da mânuța, și mă iartă,
Dacă ți-am greșit vreodată!
Am suflat dorul în vânt,
Să pot, neică, să te uit!
El s-a sădit în pământ,
M-a chemat ca să-l sărut!
Și mi-aduc bine aminte,
Cum mi-a ieșit înainte
Înalt ca o buruiană
Și frumos ca o icoană!
Salcioara presădită,
Dragoste demult dorită
Aș da munca dintr-o vară
Să vii înapoi diseară!
Fac și două azimioare,
Frământate-n lăcrimioare!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și dorința de a reînnoda o relație pierdută. Naratorul își amintește cu nostalgie de persoana iubită și ar fi dispus să facă sacrificii pentru a o avea înapoi.