Tot iubind prin Teleorman,
Ți-a ajuns părul bălan!
Tot iubind prin Teleorman,
Ți-a ajuns părul bălan!
Erai tânăr ca un fir,
Ca un fir de trandafir!
Acum ai îmbătrânit,
Dar ți-e gândul la iubit!
Ochii văd, inima cere,
Nu mai ai nicio putere,
Ochii văd, inima cere,
Nu mai ai nicio putere!
Calu’-ți șade fără sa,
Iubești doar cu inima!
Iubești doar cu sufletu’
Ca mine cu cântecu’!
Nime’-n lume nu se-nșală
Ca flăcău’ când se-nsoară!
Nime’-n lume nu se-nșală
Ca flăcău’ când se-nsoară:
Pune patru boi la car
Și și-aduce of și-amar!
Nu e of de-o dimineață
Oful lui e pentru-o viață!
Aoleo, ce să mă fac?
Dragostea nu are leac!
Aoleo, ce să mă fac?
Dragostea nu are leac!
N-are leac, nu se-mprumută,
De ea zace lume multă!
De ea am zăcut și eu
Și-am la inimă dor greu!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și melancolia legate de trecerea timpului și de pierderea tinereții, în contextul iubirii și al vieții trăite cu pasiune. Vorbește despre suferința și dorul provocate de dragoste, dar și despre înțelepciunea dobândită odată cu vârsta.