Mă mir ce crede dorul
De-mbătrânește omul
Și ce crede dragostea
De-mbătrânește lumea.
Stai, vreme, în loc cu mine
Că de-mbătrânesc nu-i bine,
Că-mbătrânește badea
Și ni-i strica dragostea,
Oricât oi îmbătrâni
Pe badea tot l-oi iubi.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a impactului acesteia asupra dorului și dragostei. Vorbitorul își exprimă dorința de a opri timpul pentru a proteja dragostea de efectele îmbătrânirii.