Cum, maică, te-ai îndurat
Așa departe m-ai dat,
Când credeam că mi-i mai bine
Tu umpluși lumea cu mine.
Vinde, mamă, și doi boi,
Descunună-mă-napoi!
Fata mamii, nu se poate,
Cununia-i pân’ la moarte.
Cucule, pasăre mândră,
Du-te-n pădure și cântă,
Pe cine-i avea mânie
Blesteamă-l străin să fie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane separate de cei dragi, posibil printr-o căsătorie aranjată. Ea imploră mama să o ajute să scape de această situație și, în disperare, lansează un blestem asupra celui care i-a provocat suferința.