Mânioase-s fetele
Pe mine, săracele,
Pe cârpa mea cea cu flori,
Pe mine pentr-un fecior.
Strigătură:
Și pe mama-s mânioase
De ce m-o făcut frumoasă.
Și pe mama-s mânioase
De ce m-o făcut voioasă,
M-o-nfășat în iarbă verde
Să fiu dragă cui mă vede.
Strigătură:
Ai, hai, lume, hai,
Nu-mi mai face-atâta bai.
Nu-s pe cer atâtea stele
Câte zic de mine rele,
Că-n obraji mi-s cu gropiță
Și-n tot satul am bădiță.
Strigătură:
Că-n obraji mi-s cu gropiță
Și am numai un bădiță.
Bădiță, mândrelor tale
Ciudă li-i pe mine tare,
Dar mai ciudă le-o părea
Când pe mine m-or vedea
Cu poalele de fuior
Mergând cu tine să jor.
Sensul versurilor
Fetele sunt invidioase pe naratoare pentru că este frumoasă și are un iubit. Ea le răspunde cu nonșalanță, spunând că nu-i pasă de răutățile lor și că va merge cu iubitul ei, spre disperarea lor.