Latră câinii-n Dealul Morii,
Poate ne-or veni feciorii,
Latră câinii pe la poartă,
Dar feciorii nu se-arată.
Răsărit-o luna-n șură,
N-o venit cine-mi dă gură,
Răsărit-o luna-n prag,
N-o venit cine mi-i drag.
Ce folos de voi, feciori,
Că umblați prin șezători,
Rămân fuse ne-apucate
Și fete nesărutate.
Eu-l cunosc pe badea-al meu
Pe bumbii de la lacreu,
C-are bumbii colorați,
El îi steag între bărbați.
Când mă joacă bădița
Îmi scutură zadia,
Când mă-nvârte pe sub mână
Și-ntunericu-i lumină.
Suflă vântul cârpa mea
Peste umăr la badea,
Las’ să sufle, pice jos,
Că eu joc c-un om frumos,
Las’ să sufle, pice jos,
Că bădița-i om frumos.
Refren:
Hai, bade, cu dor
La nănuța din Bihor!
Sensul versurilor
Cântec popular despre dorul de feciori și dragostea față de badea. Versurile descriu o atmosferă rurală, cu referire la tradiții și simboluri specifice.