Anonimu:.
E o altă dimineață, mă pregătesc să mă îmbrac
Că am treabă-n centru, asta îmbâcsit de praf
Văd bătrâni ce fug după pensii ca altădat’
Și copii întinzând mâna-n fața vreunui bogat
E diferit de București și de multe altele
Cei cu impresii nu mă impresionează și-i impresionez cu faptele
În biblioteca asta e ca într-un muzeu uitat
Și prin cluburi lumea asta parcă și-a făcut contract
Sunt în centrul Rădăuțiului și privesc un dobitoc
Ce stă pe la pensionari fără să le ofere loc
Dacă stai în banca ta, asta te va ajuta
Dacă stai la statuie, fă-ți cruce, nu înjura
Tu ai văzut mănăstirea sau vreo casă de cultură?
Dar mai încolo pe la lac mai dă unu’ câte-o dumă
Că el taie, că el face și precis e un c***t
Ce o arde pe distanța gară-zoo, defapt
Vezi în piață sau bazar și ce vrei și ce-ai vrea
Nu-ți lua o ina-coca c-are cine te arestează
În spate la catedrală au găștile secția
Ce te toarnă în parc când îți bulesti femeia
Suntem pe blocu’ turn și privim mai de-aproape luna
Dar ne-am plictisit și coborâm în cartier acuma.
Bighy:.
În unele cartiere este ca-ntr-un labirint
Uită-te mai atent și-ai să vezi că nu te mint
Vă vorbesc acum chiar din fața scării
Că ne-adunăm în cene pe aleea primăverii
Și-aici cartieru’ nu-i format doar din blocuri
Ce-i sunt prezentate oricui, nu doar celor de pe-alocuri
Mai sunt și locuri care oamenii ar trebui să le evite
Aici în Rădăuți nu-i ca-n statele unite
Dar mai învârte ceva, nu sta pe drum, nu fi nebun
Mai fă o combinație că ai unde și cum
Cunoaște-i să te cunoască, e un pas în viață
Un pas prin care fiind în spate poți veni în față
Așa am ars-o toată seara până la miezu’ nopții
De dimineața pan-acum ceva tot tre’ să obții
Cu gându’ la prostii îmi vine să zâmbesc
Respectă pentru respect sau poate eu greșesc.
Individ:.
Timpul se scurge ușor, unde-i periferia nu-i centru
Cartierele se extind, dar nu acum e momentu’
Și dau pace pentru necunoscutu’ și cunoscuți
Și străzile fără becuri pe care încă calcă mulți
Văd copii umblând desculți și câte-o femeie-n căruț
Vile aici, colo, mari
Pe lângă casele copiilor care fugeau după tine și cerșeau câte doi bani
De-atunci au mai trecut ani
Prezentu’ e altfel
Ipocrizia stă în aer fiind inspirată lacom de o fraieră sau un fraier
Îmi tai visu’ cu-n bomfaier și pe iarbă mă trezesc
Căci asfaltul nu-l găsesc
Și am un râs grotesc combinat cu altul drăcesc
Și tot eu vă reamintesc
Mai știți unde mă trezesc?
Cred că pe altă câmpie
Și asta prin urmare
Iarba n-are cum să fie
Că nu-i deloc tare.
Sunt tari băieții..
Sensul versurilor
Piesa descrie o imagine a orașului Rădăuți, amintiri din copilărie și realitatea socială. Versurile reflectă un sentiment de nostalgie, dar și o critică subtilă a problemelor sociale.