Tu mi-ai luat ultimul vis,
Ca focul dragostea s-a stins,
Ca focul dragostea s-a stins.
Ooooo,
Și-acum din sufletul meu vars
Numai tristețe a rămas,
Numai tristețe a rămas.
De dorul tău sufăr și plâng,
Și lacrimile nu-mi ajung.
De ce te port cu mine-n gând,
Iubirea mea!
Cum aș putea ca să te las?
Când o speranță mi-a rămas,
Când o speranță mi-a rămas,
Iubirea mea!
N-am cui să-i spun durerea mea,
Mi-e dor de-mbrățișarea ta,
Mi-e dor de-mbrățișarea ta.
Și de sărutul ce mi-ai dat,
Iubirea mea, când ai plecat,
Iubirea mea, când ai plecat
Și m-ai lăsat.
De dorul tău sufăr și plâng,
Și lacrimile nu-mi ajung.
De ce te port cu mine-n gând,
Iubirea mea!
Cum aș putea ca să te las?
Când o speranță mi-a rămas,
Când o speranță mi-a rămas,
Iubirea mea! (X2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma unei despărțiri. Naratorul suferă din cauza dorului și a amintirilor, incapabil să uite persoana iubită, deși aceasta l-a părăsit.