Refren:
Foc, foc, foc
Când te văd mergând pe toc
Se-ndoaie de la mijloc
Și la inimă-mi pune foc
La inimă-mi pune foc când mă privește
Fata asta mă înnebunește.
Cred că m-am îndrăgostit de una
Una care face cu mine pe nebuna
Numai când mă uit la ea
Mă ia pe loc inima
Cu greu m-abțin să nu mă dau la ea.
Refren:
Foc, foc, foc
Când te văd mergând pe toc
Se-ndoaie de la mijloc
Și la inimă-mi pune foc
La inimă-mi pune foc când mă privește
Fata asta mă înnebunește.
Hei hei hei, ce-i al ei e al ei
Și nu poți să îl iei
Oricât ai încerca tu să-i arăți
C-ai euro și lei d-aia grei
Fata se pișă pe ei
Și poți să-i dai ce vrei
Nu pune botu’ ca alte femei
Independentă, i se rupe de oricine
Dar are totuși o slăbiciune la mine
I-a zis una că sunt număru’ unu’ când vine vorba de nebunii
Știi ce zic și-o ard așa cum ar veni.
Și dacă te mai uiți așa la mine
Fetițo, îți promit că o să sar pe tine
Te uiți de parcă m-ai mânca
Și-ai mai vrea și altceva
Dar vino la băiatu’ să îți dea.
Refren:
Foc, foc, foc
Când te văd mergând pe toc
Se-ndoaie de la mijloc
Și la inimă-mi pune foc
La inimă-mi pune foc când mă privește
Fata asta mă înnebunește
Sensul versurilor
Piesa descrie atracția puternică față de o femeie independentă și nonconformistă. Naratorul este fascinat de atitudinea ei și de faptul că nu se lasă impresionată de bani sau de bunuri materiale, dar pare să aibă o slăbiciune pentru el.