Am drăguț și bade drag,
Ciudă la multe le fac.
Am drăguț și l-oi ține,
Face-oi ciudă de-oi vrea.
Bădiță, frumos mai ești
Și nici nu știu a cui ești
Și ce maică ai mai avut
Că așa mândru te-o făcut.
Nu-i da, Doamne, bade-i bine,
Dacă s-o lăsa de mine,
Iară nu-i da nici rău,
Că n-o fi și fie-al meu.
Iară nu-i da nici rău,
Că n-o fi și fie-al meu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă afecțiunea profundă față de un bărbat drag, dorința de a-l păstra și un sentiment de satisfacție amestecat cu ușoară ciudă față de ceilalți. Se invocă divinitatea pentru binele lui, dar și pentru a-l păstra al ei.